Nu ma voi indoi chiar daca toate corabiile mele plutesc spre casa cu catargul zdrentuit,
Eu cred in Mana care nu oboseste, din ceea ce parea rau a facut bine.
Si cu toate ca plang dupa corabiile mele zdrobite voi mai striga:
"Ma-ncred in Tine!", pana ce ultima nadejde se va zdruncina!

Nu ma voi indoi desi toate rugile se-ntorc fara raspuns din cerul lnistit.
Voi crede ca a fost o iubire inteleapta care n-a ingaduit lucrurile dupa care tanguiam.
Si cu toate ca mi-e greu sa sufar, as vrea ca flacara curata a credintei mele
Sa arda incontinuu, neintunecata.

Nu ma voi indoi chiar daca necazurile cad ca ploaia si greutatile vin ca albinele la cosnita.
Voi crede ca inaltimile pentru care ma lupt se ating numai cu truda si cu durere.
Si cu toate ca gem sub crucea mea, din pierderile mele cele mai mari
Voi secera un neasemuit castig!

Nu ma voi indoi, bine ancorat in credinta in El.
Ca o corabie, sufletul meu infrunta vijeliile.
Si-as vrea sa fie atat de tare incat sa nu tremure atunci cand voi infrunta moartea puternica si necunoscuta,
Cand duhul se va desparti de trup sa pot spune:
"Nu ma indoiesc, ma-ncred in Tine Doamne, caci Tu imi esti eterna viata, esti unica iubire ce trece peste moarte".
Da, unica iubire, eterna mea viata!